Gabriel Arieșanu

Mai ţineţi minte cine era atunci? Vreun gardian care să se comporte mai urât cu deţinuţii. Directorul ne tot ameninţa că aicea nu-i Jilava, nu-i Aiud. Aici e Gherla! Frica şi groaza. Dar nu vă mai aduceţi aminte cum se numea? Acolo de exemplu aducea pâinea 4-4. O tăia cam la fel să nu fie nemulţumire că a făcut careva. Era care lucrau, ceva ateliere pe acolo, jucării, chestii dintr-astea. Un fel de cântar şi cântăream o bucată, o puneam pe cântar. Cam cât îi? A cui îi asta? Chiar fratele meu Tudor Luca, ăla care o lipit manifestele. Era un ungur acolo, Pologhi, mei chie? A cui îi asta? Pologhi, 4 bucăţi, fiecare dorea coaja că-i mai consistentă aşa ne, necazuri. Cum se putea.. Care era situaţia credinţei în închisoare? Acolo… Eraţi lăsat să vă rugaţi, să vă faceţi anumite…? Tot ne rugam, dar şi acolo am spus în Tribunal: am făcut rozalii din aţă de ciorapi, făcea percheziţie şi le lua după aceia. Când ne-o dus şi aveam rozar la noi, gardienii lua în râs Diferite forme, culori, făceai rozar cu Hristos. Pe el l-o aruncat nu ştiu unde, altul o găsit o rotiţă de aţa neagră de cusut. Asta e a mea! Era a nimănui când ne-o scos la plimbare odata ne-am… ne uitam pe un deal aşa cu mâna uite acolo că înverzesc copacii. Nu arăta cu mâna! Nu arăta cu mâna! E pericol! Nici un gest nu ţi se permitea, să faci vreun gest. Aşa o fost în anii trecuţi o răscoală în închisoarea din Gherla. Ce se întâmpla acolo. O ieşit pe acoperiş cu elicopterul, o fost răscoală acolo. Multe, multe necazuri o trecut ţara aceasta şi mai are şi astăzi cu neînţelegerile cu conducerea ţării. Decedată 4 ianuarie 2005, foaia de sfinţenie, viziuni… ca Bernadete în 17 decembrie 1959. Părintele Ortocanius Falecof într-un moment de inspiraţie, fost superior îndrumător al congregaţiei Maicii Domnului îi trimite sorei estera, pe care n-o văzuse din iulie 1952, asta era în ’59, o scrisoare prin care îi cere să se roage pentru vindecarea ei. Când ea nu aştepta decât să moară. Conducerea spitalului mi-o spus clar: ne-am chinuit zeci de ani, nu mai este nici o speranţă de vindecare. O anunţat familia şi să pregătească înmormântarea. Iată scrisoarea: 17 decembrie 1959 ’’Cuvioasă soră Estera, pacea lui Hristos. Astăzi am început o nuvelă cu Prea Curata Fecioara Maria să preamărească pe sluja sa credincioasă, pe Prea Fericitul Părinte Papa Pius al-XII-lea, prin vindecarea ta dacă va fi spre mărirea lui Dumnezeu şi a mamei noastre cereşti înseşi Papei Pius al-XII- lea şi spre binele tău începe şi tu să te rogi în acest scop. Ştiu că eşti dezlipită de tine şi doreşti să fii vindecată dar poate că vindecarea ta minunată va fi spre adâncirea credinţei şi spre întorcerea multora la Mântuitorul nostru. De aceea roagă-te cu multă încredere, cu statornicie şi cu deplină supunere, la voinţa lui Dumnezeu. O mărime de prima mărime cum ar fi vindecarea ta deplină ar contribui mult la înălţarea Bisericii de Crăciun, de Anul Nou. Îţi doresc binecuvântarea Pruncului divin, o inimă plină de pace, de bucurie în spiritul sfânt, de iubire de Isus şi de Maria, de biserică şi de Sfântul Părinte Papa şi din congregaţia Maicii Domnului din care făcea parte. Roaga-te şi pentru nebunul în Hristos,, Superiorul Falecof, o fost neamţ. Să vă spun, 24 martie 1960 ora 18, vindecarea spontană dintr-o dată a bolnavei…

Da’ nu, strict la dumneavoastră. Cum au ajuns, au fost prieteni de-ai dumneavoastră care au spus Securităţii, au informat despre dumneavoastră. Cum au ajuns la paie şi… Aveau evidenţe toţi, preoţi, călugări, călugărite… tot, tot, tot ştiau. Da’ de ce nu v-au arestat în 1948 împreună cu părintele Pal? Numai capii, episcopii profesorii de teologie, ăsta mai … Aa şi a venit rândul dumneavoastră că eraţi pe listă. Bănuiţi, dar nu aveţi, nu v-a trecut prin gând că cineva ar fi putut spune despre dumneavoastră că sunteţi catolic Nu, nu, nu v-aţi gândit la acest aspect. S-o găsit călugari… Aţi fost împreună cu fratele dumneavoastră? În aceeaşi zi arestat? În aceeaşi zi, dar o fost vreo 4-5. Făceau şcoala de recalificare, tâmplărie. Au venit la domiciliu dumneavoastră şi v-au găsit la domiciliu? La şcoală, la şcoală. Pe ei de la şcoală, pe mine de acasă. Unde eraţi? În…? La Iris stăteam la o familie, un frate, la fratele unui preot Chindez, vestit în biserica noastră. O fost un an de zile, unul din ficiori de acasă căsătorit astălalt la Cluj, la şcoala de recalificare într-o seară o luat pe toţi şi ne-am mai întâlnit mai rar şi un cumnat de al meu o fost dar o avut legatura cu o mişcare anticomunistă. Aţi fost arestat împreună cu Ioan, cu fratele, cu fratele dumneavoastră Ioan? Ioan, da. Care era în Cluj la un curs de recalificare. Da. Nişte manifeste pentru Armata Albă de la Sabău şi i-am dus la Vizuia la fratele meu că era căsătorit …i-o găsit Securitatea… l-o cătat la Vizuia. Ce era cu Armata Albă, asta? Ce exprimau manifestele astea? Era vorba de o organizaţie care să apere credinţa armata preacurată se numea, a fost contra Uniunii Sovietice contra noastră…mare caz. Deci i-a dat Iustin, Sabău, am stat împreună am locuit… Aţi locuit… El a fost arestat de vreo 4-5 ori. Acuma o murit de cancer şi eu cu el şi cu un frate al meu am fost trei numa’. un complot şi aţi văzut şi se manifesta Armata Albă. Ne-o condamnat pe noi trei şi ne-a dat câte un an de zile. Şi amendă 2000 de lei. Amenda am fost la părintele acasă. Înainte de a ne elibera din Gherla, drepturi de judecată… Dar ştiţi de unde proveneau manifestele acestea? Erau tipărite, scrise de Sabău? Bătute la maşină, erau bătute de el? Sau veneau de undeva? Nu ştiu. Nu ştiţi nu…nu aveţi idee de unde? Părintele Prunduş o scris un fel de manifest tot aşa, de apărare şi spunea aşa glasul bisericii. Ăştia mai mari se gândeau la…ce măsuri pot lua, de apărare, de salvare…veţi vedea. Da’ pe vremea aceea un fel de sapilograf îi zicea. Se puteau multiplica… maşini. Maşinile erau urmărite. Maşinile de scris, da. Că erau cu serii scrise de mână, urmărite aşa. Pe fratele Ioan… foarte foarte mult… fratele Ioan o murit în bătăi. Copil nevinovat… necazuri… Ne-o dus, ne-a dat la fratele meu şi ăla o crezut că la Ion i-o dat. N-o fost la ion? L-o bătut degeaba, i-o fost milă la securişti că l-o… în bătăi, nevinovat. apoi m-o chemat pe mine în anchetă: Cui ai dat? Tudor. Nu la Ion? Nu. Aşa o fost blazaţi că o bătut foarte rău un om nevinovat. Nici o legatură… un frate mai mare se căsătorise, l-o arestat pe el, pe mine, pe ăstalalt. N-o fost cu mine în judecată, el n-o fost condamnat. O făcut mai mult ca mine închisoare, 2 ani de zile l-o dus. Cine anume? Cine a făcut? Fratele Ionel. Dar n-a fost condamnat. La Canal, la Bicaz l-o mai dus, pe nu ştiu pe unde, aproape 2 ani de zile o făcut şi apoi Du-te acasă de pomană! Aşa trebuie văzut ce se mai poate repara, reparaţie morală cumva să-i recunoască vina cei ce-o maltratat pe nevinovaţi foarte mulţi preoţi călugări, călugăriţe. Amestecat. Bărănescu şi banda lui. Pe mine mă întreba unde e aparatul ăla cu care vorbea Leon Manu. Leon Manu vorbea în America! Când am auzit aşa ceva… până atunci.. mai o fost ascuns în grajd. N-o zis nimica, da’ l-o bătut da’ de unde îi Manu? Cutare, ce v-o spus superiorii? Dă-i bătaie, m-o scos de cap. Animale!

Cum se numeau? Bărănescu ăsta o fost cel mai salbatic pentru mine. Bărănescu cu r? Bărănescu şi Bainer. Bărănescu ăla am impresia că l-o scos din Securitate după ceva vreme. L-o dat într-un atelier de croitorie aşa călca cu călcătorul. L-o dat afară. Până la urmă cam când l-aţi văzut? Atuncea. Ăstalalt e mai dur pentru mine, cu ochelari de cauciuc să nu te uiţi pe unde mergi pe lângă pereţi aşa m-o bătut la palmă, la picioare la… Ne înjura grozav, toţi dumnezeii, dumnezeii, cutare şi cutare… corect om.. l-o omorât pe tată-său pentru Republică. Aşa zicea? Da. Bătut şi în genunchi şi mă rugam pentru ei Doamne întoarce-i şi pe ei la credinţă şi la adevăr isus ne răstingnea. S-o rugat pentru ei părintele: iartă-i că nu ştiu ce fac. Erau inconstienţi pentru o râvnă falsă.’’Republica,,, cum zicea şi Ceauşescu, ’’cea mai dreaptă orinduire din istorie,, Păi unde l-o dus? Împuşcaţi ca doi câini în ziua de Crăciun. Aşa-i lumea asta. Politica şi în ziua de astăzi cei de la capătul ţării. Ce se întâmplă cu Băsescu? Îl realeg? Este referendul ăla, ar putea fi reales. Ăla care tot l-o lovit tare, Geoană şi alţii şi alţii îl daţi jos, iar iese? Sa cadă în dizgraţie. Asta-i politica. Terci la amiază o supă de fasole seara nu orez era ceva mai prost decât orezul…Arpacaş. Arpacaş. Era unu aşa de bolnav şi se văita şi striga: Vai, aduceţi-mi o bucăţică numai, o coşcă de zahăr, avea dureri mari numa’ o bucăţică de zahăr. Toţi din toate celulele aşa se văitau Vai mă omoară! În gura mare în toate celulele se auzea tratamente dure, sălbatice Doamne nici la toaletă să nu te lase! Cel mai mare chin că nu ne lasă la WC şi făcea pe el. Eu cu bocancu. Asta la Securitate? La Securitate, la Tribunal avea un fel chiblet, urina întrânsul. Merea în dos şi-l ducea. Golea. Îţi făceai treaba mare, mai mică… La Securitate numa’ de două ori: dimineaţa şi seara. Stăteai pe beton tot timpul, aveai nevoie de udul. Nu puteai să ţii. Ne udam pe noi sau în bocanc sau… O fost cel mai mare chin Securitatea. Nu şi-o bătut capul… că oameni… Astea ar trebui cândva reparate măcar moral. Trebuie făcut să-şi recunoască vina dacă n-o făcut bine să-şi ceară iertare pentru ultima oară a vieţii lor dacă mai trăiesc Era briceag Dej. Cum mor aceşti oameni cu conştiinta împăcată că au făcut atâtea crime şi omoruri? Primul martir Aftenie era mare ca un leu, mare tare, şi într-un an de zile l-o distrus. Ca şi cardinalul Hossu la Căldăruşani. Cei doi fraţi ai mei, călugării, părintele Prunduş, părintele Pal şi odată am fost singurul … 28 de zile înainte de moarte părintele Pal, părintele Prunduş am stat vreo 3 4 ore acolo. Am mers în Gheorghieni împreună, m-o împărtăşit pe mine. Eu nu eram înca preot. S-o îmbolnavit, l-o dus la Colentina, Bucureşti. Acolo o murit în spital Colentina. O avut la cap pe viitorul cardinal Todea şi cu episcopul Dragomir Ioan de Maramureş, Baia Mare care i-a hirotonit pe cei mai mulţi dintre noi, călugarii. A murit şi l-o şi îngropat să nu se audă, să nu ne găsească poliţia. L-o îngropat foarte simplu cu preot romano-catolic. O fost cum o fost, dar un mormânt, un nume acolo să-i scrii pe o scandură… nivelat… nici o urmă n-o lăsat că o fost episcopul cutare… demnitar. Asta nu-i umanita… nu-i omeneşte. Măi da’ omul ăla l-ai omorât, a avut poate soţie, poate copii, o avut nepoţi. Ce, ei să nu ştie unde să meargă. Complet. Acuma Sighetul, n-aţi fost acolo? N-aţi ajuns? Am fost. L-au transformat în muzeu şi poze cu toţi ce-au fost închişi acum vreau să merg iară Mergeţi cumva? Mergem pe 12 mai. Şi s-o hotărât, s-o hotărât a două sâmbătă din luna mai, numai luna mai, a doua sâmbătă. O sărit toţi episcopii. Ne vedem, ne vedem la Sighet. Atunci aş dori… Doamna, de doamna Blandiana aţi auzit? Ea a făcut acolo mare lucru şi o dat telefon doamna Cornea să trimit poze de la cei închişi, adunaţi. Să facă la toţi să rămână o amintire. Erau episcopi numa’ puţini am mai văzut. O apărut ăsta de la Floreşti Bota. O poză şi înca vreo 2-3, adică sunt destui care n-a .. dacă reuşim… să merg, mă duc. 5-6 poze. O pavat tot peretele, coridorul ăla tot, tot, sute, mii de poze sunt acum acolo. Părerile sunt împărţite sunt oameni care nu cred în renovarea aceasta adică trebuia lăsat aşa cum fusese el ca loc. Unii oameni spun că e foarte bine că s-a făcut acuma. O fi bine, n-o fi bine! Era frumos de văzut exact Sighetul care era cum era şi văzut prin ce orori au trecut oamenii care au fost închişi acolo. Acuma totul e frumos, e vopsit, e aranjat şi lumea nu mai poate să perceapă adevărata… M-am dus la Gherla anul trecut cand s-o sfinţit monumentul lângă Teatrul Maghiar al detinuţilor ne-am dus cu un domn cu maşina şi am dat prin închisoare pe acolo atâta de frumoasa e în afară vopsită în culori şi mă ce frumos! De drag să stai în închisoare renovată. Străini de i-o dat bani sau cine i-o ajutat de o modificat complet. Am văzut şi iadul Gherla. Ne-o dus undeva foarte adânc şi numa nămol pe jos paianjeni acolo pe cei mai răzvrătiţi acolo îi ducea. Trebuia să moară răzvrătiţii. Bolovani, pereţi şi caramidă, plin de păianjeni. Când te băga disperi o femeie zice acolo iadul Acolo-i Iadul mă băga Afară e Rai. Cât de frumoasă e clădirea, dar înăuntru aşa şi aşa. M-am uitat înăuntru în celule pe vizoru ăla se vede… Doi tineri se uita cu jale. Ce poţi să le faci!

Episodul acela cu crucea în sediul Securităţii s-a întâmplat? Da. Care aţi desenat… Da, am făcut o cruce din aluat, din pită, deasupra uşii să rămâie un semn cât de cât Bărănescu o văzut-o mă bătut rău m-o scos afară m-o înjurat despre mine de dumnezei n-am putut trăi dar nici muri multumiţi de ce-o făcut măcar dacă zic că aşa fac bine ţării şi unui popor se înşală măcar dacă şi ei ne trata omeneşte cât de câtă m-a văzut celula părintelui Langa aţi auzit de lânga el o fost locţiitor de episcop şi Guţiu îi plecat acuma la Florentin. O călugăriţa… Aţi fost transferat undeva în sediul parchetului din Cluj? Da. De la Securitate ne-a dus prin iunie-iulie şi am stat cu Sabău, Luduş şi cu toţi am stat în tribunal multe luni 6-7 luni, 3 luni la Securitate. 5-6 în Tribunal nejudecaţi după o vreme judecaţi la Gherla ultimele 3 sau 4 luni aţi stat la Gherla în iunie ne-o dat drumul în tribunal cam care era regimul era acelaşi de la Securitate numai că lipseau bănuiesc anchetele care nu mai aveau nici un rost fără anchete şi mărăcinul ala acolo. Aa şi aveaţi … Ca peştii, nu te puteai întoarce pe o parte decât toţi odată. Ne făcea percheziţie… era părintele Sabău. Rozalii, dacă cunoaşteţi, mătănii de se roagă. Desfăcea ciorapii spăla bine, bine şi împletea sfoara lungă şi făcea rozalii amintire şi colegul Sabău: că mă duc la Roma şi duc la Papă. Aceeaşi fasole, aducea de pe undeva un abator ceva, aducea oase. Şi era un doctor, ciocănea acolo, e semn bun: aveţi oase în fasole, e mai bună! La Gherla ne omora cu varză, varză, varză. Câţiva ţigănaşi, în loc de farfurie, aveam un ligheam aşa şi l-o învăţat… cu lighean mergi şi ia-ţi supliment. Câţi eraţi în cameră la Tribunal? 30 până la 40. Om din om, de te-ai întors deranjezi tot rândul aşa de deşi şi acolo ardea un bec un bec slab într-o cameră mare cum e aici ardea zi şi noapte se văita nu exista zi să mergi zile întuneric acolo nu era noapte. Toată noaptea ardea un beculeţ. Om pe om, n-aveai ce să faci la Gherla. Ne-a scos la lucru în curte. Amenajam grădina lucram cu targa, eram slabi tremuram. Era un inginer. Să ai ocupaţie, trebuia să faci randament. Aşa a fost şi pe Canal. Canalul Dunare Marea Neagră. Gostaturi, cazemata. Am făcut cazemată pe malul mării, la Craiova. Acolo două săptămâni ne-o dus la Bucureşti la cazemată, am lucrat până în 1954. 13 ianuarie ne-o dat drumul acasă. Nu mai puteam veni acasă. Era Bucureştiul înzăpezit şi cu zapezi până la streşină vreo trei zile Am dezăpezit Bucureştiul, pe urmă mereai pân’ la gară şi acolo ne anunţa pe Iaşi cutare cutare nu circulă nici un fel de tren. Linia înzăpezită. Până la Cluj… Era un program mai mai bun, mai flexibil, adică vi se permitea să ieşiţi în curte să luaţi aer, să… Am avut o grădina cu livadă pe acolo, primavara. S-o săpat, găseam câte un morcov. Fiecare se bucura tare, lua morcovu de noroi şi dădea pe haină şi îl făcea …aşa e bucuria. Ceva în plus.